Blogul lui Larry: Romanii pleaca....Romanii vin....

de Maria Giurea - www.foodandbar.ro

Tot mai multi romani care lucreaza in horeca aleg sa-si vanda propria forta de munca in strainatate. Prefera sa-si asume toate riscurile, in speranta ca dupa 6-10 luni, durata medie a unui contract pe vas, vor reusi sa puna ceva bani deoparte pentru o mica afacere. Ajunsi in tara insa, multi o iau de la capat: un alt contract, alt vas, mai multa experienta...

Se estimeaza ca, in ﬁecare an, circa 20.000 de romani lucreaza pe vasele de croaziera. Acestia muncesc intre 12-14 ore pe zi, fara prea multe zile libere, fara sarbatori, departe de familie si de prieteni, cu perspective de avansare destul de slabe.

Si totusi, ce-i determina pe romanii plecati sa aleaga un loc de munca pe mare, mai ales ca majoritatea sunt oameni cu state vechi in industrie? Raspunsul este simplu: sansa de a castiga mai multi bani decat ar putea obtine in tara. Majoritatea spera ca intr-o zi sa reusesca sa puna ceva de-o parte si sa-si intemeieze propria afacere.

Estimativ, venitul mediu obtinut de un incepator dintr-un contract pe trei ani pe un vas de croaziera ajunge a 15.000 -20.000 de euro. La un calcul sumar, acesta incaseaza lunar intre 400 - 550 de euro, suma relativ mica in comparatie cu nivelul salariilor din UE, dar pe care aproape nici un manager roman nu poate sa o plateasca pentru un incepator.

Cifrele trecute insa in contractul de munca sunt foarte mici, intre 50 si 80 de euro. Practic, salariul net este putin peste 30 de euro, pentru ca din cei 50 de euro trecuti pe contract se platesc si impozitele. La salarii se adauga insa bacsisurile, ceea ce urca veniturile lunare pana la sumele mentionate mai sus. Laurentiu Mata, General Manager al ﬁ rmei de recrutare DeMatta si initiatorul site-ului www.barcagii.com, spune ca, in cazul persoanelor cu experienta (de la 3-4 contracte in sus), veniturile lunare pot pleca de la 1.500 dolari si pot ajunge pana la 3.000 la o croaziera.

Totusi, in ultimii ani, nivelul salariilor "barcagiilor" (asa cum isi spun angajatii de pe vasele de croaziera) a mai scazut cu 15%-20% fata de perioada 1994-1996 (primii ani in care au inceput sa plece si romani pe mare si in care s-a castigat cel mai bine). Motivul? Globalizarea veniturilor angajatilor a fost printre primele masuri luate de proprietarii vaselor pentru reducerea cheltuielilor si eﬁcientizarea activitatii. Pasagerii nu au mai inmanat ospatarilor plicul cu tips-ul, asa cum se intampla in anii trecuti, ci unui birou special amenajat la bord. Aici, veniturile sunt colectate, se face o medie, sunt impartite apoi angajatilor si sigur ca anumite procente din suma totala sunt directionate catre investitii s.a.

Recrutarea: intre motivatie si profesionalism.

Posibilitatile de lucru sunt diverse, iar activitatile speciﬁ ce horeca sunt la mare cautare, indiferent ca vorbim de un job pe mare sau pe uscat. Se cauta foarte mult bucatari, ajutori de bucatar, ospatari, barmani, dar si sous chef, wine steward, beverage manager, cofetari, debarasatori, organizatori de evenimente speciale s.a.

Conditiile pentru a trece de interviul angajatorilor sunt: cunoasterea limbii engleze, caliﬁ care si experienta, aptitudini profesionale adecvate postului solicitat, aspect ﬁzic placut, tinuta decenta, adaptabilitate, ﬂ exibilitate, stare de sanatate buna. Selectia mai presupune indeplinirea multor alte conditii, legate de caliﬁcarea in meserie, potential, motivatie personala.

Recrutorii pun mare accent pe determinarea personala, pentru ca viata pe vas nu este deloc usoara. In primul rand, pentru ca se munceste foarte mult, dar si pentru ca pe perioada contractului, viata angajatului se limiteaza uneori doar la vas. "In primele doua-trei saptamani, oamenii sunt incantati, suna des acasa, povestesc de locurile pe care le-au vazut si, chiar daca munca e grea, au o stare de spirit buna care ii ajuta sa depaseasca o zi istovitoare", spune Nicolae Mocsar, Managing Director Nimos International Manning Agency, companie de recrutare personal. Dupa alte cateva saptamani insa, incepe adevarata proba de acomodare, cand o parte din angajati nu suporta acest sistem de claustrare, lipsa familiei, a unor preocupari personale, in afara muncii si a vasului. In orice moment insa, angajatii pot cere intreruperea contractului de munca, pe baza unei declaratii prin care isi motiveaza decizia. Repercusiunile ﬁnaciare nu sunt "fericite" pentru persoana care ia o astfel de decizie, dar abandonurile reprezinta circa 1%-5% din contractele incheiate intr-un an.

Recrutorii mai spun ca de-abia dupa al doilea contract oamenii pot sa se acomodeze si sa se descurce mai bine in activitate, dar si sa stranga o suma mai consistenta. Ajung sa-si gestioneze timpul de munca si de odihna mai bine, la fel si banii.

Primul contract: "munca de jos"

Aproape indiferent insa de cine vorbim, regula numarul unu este urmatoarea: primul contract porneste de la "munca de jos". Un sef de sala, spre exemplu, nu-si poate incepe activitatea pe vas decat ca ospatar. Daca obtine evaluari foarte bune, are sansa ca sa avanseze in functie, pe baza recomandarilor primite din partea angajatorilor. Acest lucru nu se intampla insa peste noapte, ci in cativa ani.

Chiar si cu aceste recomandari, fiecare vas in parte are propriile reguli. De pilda, la angajare, un barman sau un bucatar trece printr-un stadiu de 10-12 zile de pregatire, indiferent cata experienta anterioara a avut i n aceasta pozitie. I se explica regulile interne ale companiei, sarcinile pe care le are de indeplinit, conduita pe care trebuie sa o aiba fata de clienti, atitudinea s.a. "Pe vasele de croaziera exista o disciplina riguroasa care lipseste in multe din restaurantele din Romania. Din prima zi de lucru ti se explica unde esti, de ce te aﬂi acolo, care sunt parametrii in care trebuie sa-ti desfasori activitatea, care sunt asteptarile angajatorilor si atitudinea personalului si ti se acorda si un suport: materiale de informare, un tur al vasului, regulile interne de servire, uniforma s.a. Sunt training-uri pe care orice angajat trebuie sa le parcurga", explica Laurentiu Mata.

Nicolae Branzea face parte dintre cei care au muncit mai bine de 10 ani in strainatate, iar povestea sa seamana cu cea a miilor de romani care au ales calea strainatatii. A fost printre primii romani care au plecat in perioada 1995-1996. A muncit mult, a facut de toate si spune, cu oarecare convingere, ca daca ar mai avea 20 de ani ar lua-o de la capat, chiar daca uneori s-a simtit pe mare ca intr-o puscarie plutitoare.

A lucrat in strainatate ca bucatar, iar promovarea nu a insemnat un castig cu mult mai mare. "Daca as ﬁ fost un angajat din Uniunea Europeana, salariul ar ﬁ fost dublu", comenteaza acesta. Nu numai ca sunt mai bine organizati in sindicate, dar sunt si mai bine platiti si au cele mai mari sanse de promovare.

"Nicolae Branzea a reusit cu eforturi imense sa puna ceva bani de-o parte si, la ﬁ nalul anului trecut, a cumparat restaurantul Silva de pe Calea Floreasca. "Visul meu a fost sa am propriul restaurant si pana la urma am reusit", spune acesta, dar, la randul sau, realizeaza ca nu poate oferi propriilor angajati salarii comparabile cu cele din strainatate si se confrunta cu aceeasi problema: migratia de personal. Incearca insa sa construiasca o echipa, sa le transmita oamenilor sai cunostintele invatate in cei peste 10 ani de munca.

Cine pleaca?

Pe piata de recrutare a personalului pentru strainatate, printre jucatorii cu vechime si experienta se numara ﬁ rmele Job Selection (Brasov), DeMatta Recruitment, Protos Ltd, Romarina, Nimos International Manning Agency Oradea, Gastrorom Consult, Samar, Workaway International, Angel Cruise Service (Constanta) s.a. Fiecare dintre acestea au trimis in strainatate intre 500 si 8.000 de persoane.

Peste 50% din solicitanti sunt persoane cu experienta. Multi ajung sa-si dezvolte o cariera pe vase sau pe uscat, sanse mari au insa tinerii, pentru ca principala investitie este timpul. Din cei care se prezinta la interviu, mai mult de jumatate reusesc sa-si convinga angajatorul. Procen-tul depinde si de profesionalismul re-crutorilor, prima mana prin care trec solicitantii inainte de a sustine intervi-ul ﬁ nal cu angajatorul. Procentul ce-lor respinsi de catre angajatori este si o carte de vizita pentru companiile de recrutare din Romania.

Pe piata mondiala a recrutarilor exista insa o tendinta clara: se cauta personal din categoria celor "la créme de la créme", pentru ca in cazul celor la prima experienta, investitiile companiilor angajatoare sunt mari: training, timp investit etc. Totul pana la urma se reduce la bani, de aceea, companiile internationale cauta sa-si eﬁcientizeze cat mai mult activitatea. "Si din Romania pleaca multi oa meni cu experienta, unii au lucrat chiar la hoteluri, baruri si restaurante de tinuta, in tara. Dupa unul, doua contracte, acestia au dorit sa lucreze in continuare, intrucat si pretentiile lor cresc", mai spune Nicolae Mocsar de la Nimos International.

Una peste alta, romanii sunt bine vazuti de angajatori, din punct de vedere profesional, dar, de multe ori, din cauza temperamentului latin, au probleme cand trebuie sa se supuna unor reguli stricte ale angajatorilor, mai ales daca acestea sunt adoptate de la o zi pe alta.

"Romanii trateaza cu profesionalism relatia cu clientul, sunt prietenosi, stiu sa zambeasca, sa se apropie de acesta, cunosc toate trucurile pentru a-i determina sa revina in locurile respective sau pe acelasi vas, isi merita bacsisul", explica Laurentiu Mata. "Se simt insa lezati cand primesc ordine stricte, trec uneori prea usor peste tot ceea ce inseamna managamentul calitatii, cum ar ﬁ , de exem plu, respectarea cu strictete a regulilor de igiena pe tot ﬂuxul de productie pana la servire. Este un aspect foarte important, unde noi ne impotmolim. De aceea, sunt cateva companii ce privesc indeaproape problemele pe care le-au avut in trecut cu angajatii romani, si in general, cu latinii."

Unde se intorc "barcagiii"?

La intoarcerea in Romania, intervine o alta problema: readaptarea. "Nu-i usor sa iei totul de la capat, la 30-35 de ani, chiar si la tine in tara. De aceea, totul devine un automatism, un drog: oamenii se intorc pe vas spunandu-si ca este poate ultimul contract dupa care se vor stabili acasa. Se obisnuiesc insa cu un salariu lunar mult mai mare decat ce li se ofera aici, chiar si intr-o locatie bine cotata.

"Cei plecati, mai traiesc si o alta dezilu zie: cu experienta acumulata, putini isi imagineaza ca in Romania n-o sa gaseasca un serviciu asemanator, platit cu cel putin 500 de euro. De cele mai multe ori nu gasesc.

Reprezentantii companii lor de recrutare considera ca piata va capata si la noi o oarecare stabilitate in urmatorii 2 - 3 ani. "Atunci, oamenii vor pune accent pe servicii, si nu pe tunuri. Nu poti sa angajezi in continuare studenti pe post de ospatar si sa pretinzi ca ai ﬂuctuatie de personal. Dar eu sunt foarte optimist si am toata convingerea ca angajatii cu experienta vor ﬁ cu adevarat apreciati si vanati in urmatorii ani", sustine Laurentiu Mata.

Chiar daca nu vor oferi 1.000 de euro pe luna, managerii care vor sti sa-si recompenseze angajatii pe masura pregatirii lor si sa ofere conditii de lucru bune si o atmosfera civilizata isi vor atrage cu siguranta angajatii interesati sa se stabileasca acasa. Varsta medie la care oamenii se gandesc foarte serios sa se intoarca este 30-35 de ani, cand simt cu adevarat lipsa unei familii, isi doresc o casa, stabilitate sa.

Companiile de recutare din Romania au sesizat fenomenul si isi construiesc afacerea bazandu-se pe tendintele pietei. Mai exact, in urmatoarele luni chiar, isi vor orienta activitatea si catre plasarea de personal cu inalta caliﬁ care in tara, nu numai in strainatate. "Vom organiza intalniri cu manageri din horeca si le vom explica cat de mult au de castigat angajand un om care a muncit 10-12 ani in strainatate. Vom cauta sa realizam o punte i ntre proprietarii restaurantelor si angajatii care doresc sa renunte la joburile pe mare. Si atunci, speram ca piata muncii va ﬁ cu adevarat una i n care performantele sunt apreciate la adevarata valoare", incheie Laurentiu Mata.

Puncte-cheie

Repartizarea pe vas nu se face preferential; nu se tine cont de cupluri sau de grade de rudenie; de multe ori, angajatorii pun si o conditie: maximum 5% personal de aceeasi nationalitate;

Cabinele de pe vas sunt de 2-4 persoane, existand posibilitatea repartizarii cu personal de alte nationalitati. Pe mare, cabinele dormitoare ale angajatilor nu sunt foarte spatioase, exista paturi suprapuse si un confort relativ limitat;

Cazarea si masa pe vas sunt asigurate gratuit; de regula, mancarea pentru angajati se gateste separat;

Biletul de avion dus poate ﬁ asigurat sau nu de catre angajator. La companiile care nu asigura costul biletului de avion, sunt sanse mai mari de a castiga mai mult;