Sambata...
Am avut la restaurant un botez. Un grup de oameni care se cunosc prin relatiile de rudenie , profesional sau prietenie se aduna laolalta sa se bucure de primul moment important al unui suflet pur deabea intrat in valtoarea vietii. Sau asa ar trebui sa se intample in mod normal... Pana sa inceapa evenimentul am primit vreo trei telefoane de la cateva "scule din Sanepid" care doreau sa ne imbarbateze si sa ne spuna intr-un mod pur comunist ca va fi vai si amar de noi daca nu avem grija de ei. Jalnic! Dar ce poti sa faci cand cei care sunt pusi in pozitii cheie stiu sa joace doar la intimidare in speranta ca le iese si lor un "ceva" de oriunde...niste suflete ratate...!
Revin...oamenii au venit la restaurant. Am inteles ca erau numai doctori, profesori universitari, emeriti ai universitatilor de medicina veterinara... ...in liniste si noi am dat drumul la treaba! Am servit aperitivul ...pestele..felul de baza... Nimeni nu a dansat, nimeni nu a schitat un gest care sa arate catusi de putin o adiere de bucurie . Domina o atmosfera tensionata si plina de sentimente incerte pe care oamenii prea intelepti o propagrau. Timp de 5 ore au mancat , au baut si au discutat discutii despre discutiile discutate si ieri si alaltaieri .... Tristete, tensiune si raceala.... climax-ul evenimentului era desigur tortul ! Am inchis luminile si am dat drumul la o melodie vesela........artificii si tot tacamul.... NIMENI NU A CANTAT NIMIC! LA MULTI ANI SAU BLA BLA BLA....NIMIC! NADA! 0!.... S-au uitat la tort de parca nu mai vazuse asa ceva in viata lor patetica de profesori ,cvasi universitari cu cvasi lucrari la activ si cvasi premiati ... prea trist ! Un botez trebuie sa fie un prilej de bucurie unde buna dispozitie , dansul si veselia sa fie principalele ingrediente. Nu si pentru ei...
Duminica...
Am fugit la Breaza pentru o gura de aer proaspat si pentru a prinde balciul toamnei! Breaza este orasul de bastina al Denisei, logodnica mea. Oras simplu cu oameni simplii care gandesc simplu si sanatos. Problemele vietii sunt la fel de apasatoare aici ca si in restul tarii. Salarii mici si multe neajunsuri... lemne, gaze, stransul porumbului, butoaie cu prune-200 litrii de tuica, gaini , miros de lemn, vanzare pe caiet, primarul face si drege.....imaginea Brezei. Dimineata ne trezim ca niste puturosi la 11:00 si ne dam jos din pat pe la 12:30...off este atat de bine..este liniste si nu avem nimic de facut. In casa nu se aud decat nepotii Denisei Alex si Teodora , niste nazdravani care au cea mai multa energie din lume. Fug prin curte sar peste scaune, chichotesc si fac nazdravanii. Imediat dupa micul dejun sanatos de Breaza o luam in jos pe strada cu directia Balci... La balci nu mai fusesem de mic copil cand ma duceam la tara in zona Severinului la tanti Dorica si nenea Bebe. Eram curios si nerabdator ... cand am ajuns acolo nu mi-a venit sa-mi cred ochilor.... muuulta lume intinsa pe o strada luuuunga iar undeva in dreapta o coteau spre zona de amuzament. Am intrat in multime si am inceput sa admir sutele de tarabe cu toate tampeniile din lume posibile sau imposibile. Normal ca nepotii au inceputr sa ne traga in dreapta sau stanga in zonele cu giucarii , elastice, pampoane si spaidarmeni. Fara sa imi dau seama am inceput sa luam pointere cu lasere, inele cu floricele, brelocuri cu nume, Kiurtosi Colaci, bere si normal ca am ajuns in zona cu invartitori , masinute , trenulete si ciocane. Lume multa ca la balamuc...juni adolescenti cu maiouri Amporio :) sau mulate CK trageau cu sete in masina de box , tineri cu copii in brate se dadeau in trenulete, copii de 8-9 ani alergau cu baloane colorate sau se trascau in cap cu baloane tip sabii ninja sau spada lui Jedi. Muzica latino data la maxim umplea zona amenajata pentru divertisment si te facea sa uiti de viata amara . Mi-am luat nepotul ( to be) si ne-am tamponat in masinute pana ne-am invinetit genunchii dupa care ne-am dat in parasute , trenulete, elicoptere....ochii le straluceau de bucurie si savurau fiecare secunda....si fiecare fir al vatei pe bat .
In viata mea am fost si am trait alaturi de oameni complicati care gandeau profund si se impovarau cu idei care normal, nasteau probleme existentiale.Acesti oameni traiesc intr-o lume inconjurata de ziduri impuse si stabilite ca granite ale propriei bucurii . Am observat ca din cauza gandirii excesive si a gradului de superioritate la care tanjesc sa ajunga acesti doctori, profesori, destepti ai lumii noastre isi automutileaza spiritul ,zambetul curat si bucuria de a traii. Aceasta categorie de oameni nu mai stiu sa spuna o gluma, sa danseze o sarba, sa cante un " La multi ani!".... sunt morti pe interior!... Am trait si traiesc alaturi de oameni simpli care-si povestesc la sfarsitul zilei in jurul mesei problemele de peste zi sau il asteapta pe nea Ion sa le aduca laptele in fiecare duminica pentru ca nea` Ion are 2 vaci superbe.. le cheama Elodia si Magda...avea si un berbec Cioaca.. dar l-a taiat. Oamenii simpli se duc la balci si se dau in sfarleze si in ciocane...mananca pastrama de oaie de la ciobani si au copii premianti.Si toti se iubesc si chiuie la nunti si botezuri... Concluzia: cu cat esti mai complicat si mai destept...cu atat esti mai nefericit , impovarat de griji si probleme! ...o viata mai simpla te face mai fericit ! Eu am redevenit fericit! Aseara am mancat o pastrama din Cioaca`....
Sa auzim numai de bine!
http://www.barcagii.com/
http://www.moftrestaurant.ro/
http://www.hoteloo.ro/(2009)
Larry
3 comments:
Io creeeeed ca are legatura cu faptul ca TU ai gasit legendarul cartof al IUBIRII...
"Concluzia: cu cat esti mai complicat si mai destept...cu atat esti mai nefericit , impovarat de griji si probleme! ...o viata mai simpla te face mai fericit !"...
Este foarte adevarat ! Bravo pentru articol! Legat de cei incrancenati si prea importanti ca sa se mai bucure de viata, nu pot sa spun decat ca imi este mila de ei... Atat !
Buna Lorry. Ce mai faci, toate bune? Long time no see ... Sper ca tu si ai tai sunteti bine si mai sper ca vom avea ocazia sa ne mai vedem si sa ne aducem aminte de una, de alta ... Pana atunci, s'auzim de bine. Mary-Joe
Post a Comment